Un Leu, voind să facă război în toiul verii,
Îşi întruni divanul, trimise ofiţerii,
Cerând să vie grabnic de peste tot jivinele.
Şi toate-i declarară, chiar blajinele,
Că vor lupta, viteze. Iar cele necesare
Le-or duce Elefanţii pe toate în spinare
Şi vor trăsni, în luptă, cu trompa din înalturi;
Iar Urşii, veteranii, sunt straşnici la asalturi.
Şi Vulpile, stratege, n-or şovăi nici pic,
Ci vor lupta şi ele, cu spor, prin şiretlic
Şi ceata de Maimuţe, prin pozne şi prin salturi,
Va prinde foarte bine distrând pe inamic…
– Doar Iepurii, Măgarii, eu cer să fie scoşi,
Că ultimii-s prea trântori şi primii prea fricoşi…
Îşi dete cu părerea un sfetnic, nu ştiu care.
– Ba nu! grăieşte Leul. Ştiu eu de ce-s în stare:
Din Iepuri fac ştafete
Şi din măgari trompete!
Nu-i nimeni de prisos, când ştii să-l pui
La treabă, după firea şi darurile lui.