Rănită c-o săgeată-naripată,
O Pasăre se tânguia odată:
– Şi noi om fi, în parte, vinovate
De pacostea ce peste noi s-abate!
Cu penele atâtor zburătoare,
Voi aripi daţi săgeţilor ucigătoare;
Dar, oameni cruzi, păţiţi şi voi ca noi.
Căci, la război,
Din fiii lui Iafet, o bună parte,
Dau celeilalte arme pentru moarte!