O Gaiţă din cele mai viclene
Văzând un biet Păun ce năpârlea,
S-a-mpodobit degrabă cu mândrele lui pene
Şi printre alţi păuni se fudulea.
Recunoscând-o însă nu ştiu cine,
Ce huiduială,
Ce ciocăneală,
Ce zeflemeli şi ce ruşine!
Şi, jumulită bine, când se întoarce iară
La gaiţe, şi ele o dau pe uşă-afară.
Mai sunt şi astăzi, din păcate,
Şi printre noi asemenea eroi;
Eu, însă, ţin să nu vorbesc de voi,
Plagiatori cu pene-mprumutate!