Foicica ulmului,

La marginea drumului,

Drumul Ţarigradului

Şi schelii-mpăratului,

Case-nalte s-au zidit,

Cârciumioară s-a gătit

Şi frumos că s-a boit.

Dar cine mi le-a clădit?

Savalaşi Tudor,

Pazarghian Tudor,

Heisicol Tudor.

Foaie verde ş-o lalea,

N-avea naiba ce lucra?

Tudorel mi se-ndemna

Şi de tânăr se-nsura,

Frumoasă mândră lua;

De frumoasă ce erea,

Cârciumăreas-o punea,

Ş-o chema, mări, Voica.

Dar unde cârciumărea?

La marginea drumului,

Drumul Ţarigradului

Şi schelii-mpăratului.

Cine pe drum că trecea

La cârciumă

Se oprea,

La Voichiţa

Se uita

Şi de dragul ei tot bea

Beau-şi turcii

Papucii,

Ieniceri

Hangerile,

Croitori

Foarfecile,

Cirezari

Cirezile,

Rămâneau

Cu pungile,

De le oftau

Buzele!

Tudorel se-mbogăţea

Şi, d-avere ce-şi avea,

Îşi strângea

Şi-şi cumpăra

Catâraşi

Cu gălbenaşi,

Şi cirezi

De boi d-ăi graşi,

Herghelii

De cai

Frumoşi,

Turme

De juncani

Spătoşi.

Dar p-atât nu se lăsa,

Ci-şi făcea Tudor, făcea

Nouă late mori de vânt,

Nouă mori pe subt pământ.

Că nouă d-or măcina,

Bănetul s-o aduna.

Tudorel se-mbogăţea,

Dar la biruri

Mi-l punea

Şi haraciuri

Că-i cerea,

Mare greu l-împresura.

Şi da Tudor, şi mai da

Tot pe ani

Cinci pungi de bani,

Şi p-o lună,

Pungă plină.

Şi da Tudor, şi mai da

Nu da banii

Cu punga,

Ci da sacii

Cu mâna,

Lăscăi

Cu dimirlia,

Parale

Cu baniţa,

Dar de biruri

Nu scăpa,

De haraci

Nu se plătea.

Tudorel îmi sărăcea,

Mare greu îl cuprindea

Şi, de vedea şi vedea,

Din guriţă că-mi grăia

-Voico, soţioara mea,

Io pe tine când te-am luat,

Eram tânăr şi bogat,

Şi mai mult m-am bogăţit

De când, Voico, ne-am soţit.

Dar câinii mahalagii

Ne-a pârât pe la beşlii,

La haraciuri

Că m-a pus,

Bănişorii

Mi i-a scurs.

Am vândut,

Cum am putut,

Catâraşi

Pe gălbinaşi,

Cirezile

De boi

Graşi,

Herghelii

De cai

Frumoşi,

Turme

De juncani

Spătoşi,

Ale nouă mori de vânt

Şi p-ale de subt pământ,

Dar de bir

Nu m-am plătit,

De haraci

Nu m-am scutit,

Ş-am rămas sărac lipit.

Mătură hambarele

Prin toate colţurile

Şi, de-i găsi făioară,

Să mi-o cerni

În sitişoară,

S-o frămânţi

În lăcrimioare

Şi s-o coci

La ţâţişoare,

C-am să plec

Din ţară-n ţară

Ca s-ajung,

Din sat în sat,

Până-n târg

La Ţarigrad,

La cinstitul de-mpărat,

Şi la el să jeluiesc

Că nu-i chip să mai trăiesc.

Şi Voichiţa, d-auzea,

Lacrămile

Că-i curgea;

Hambarele

Mătura,

Făioară

Că-mi găsea,

D-o turtică

Mi-i făcea;

În lacrămi o frământa

Şi la ţâţe

I-o cocea,

Şi în traistă

I-o punea.

Tudorel mi se gătea,

Pe Voichiţa

Săruta,

Iar sărmana,

Vai de ea,

De foc mare leşina.

Soacră-sa îmi alerga,

Apă rece că-i punea,

Pe Voichiţa deştepta.

Tudorel că le grăia

-Iacă, maică, nora ta,

Păstreaz-o ca viaţa mea,

La-ntoarcere s-o găsesc

Aşa cum ţi-o dăruiesc.

Tu, Voichiţo, soaţa mea,

Să-ţi păstrezi tot mintea ta

Şi cinstea măicuţă-mea,

Că mă duc la Ţarigrad,

La-nălţatul de-mpărat,

Ca la el să jeluiesc

Că n-am hal să mai trăiesc.

Tudorel le cuvânta,

Mâna mă-si-i săruta,

Pe Voichiţa-mbrăţişa,

Drumuleţu-şi apuca

Şi la Poartă se ducea.

Acolo, de-mi ajungea

În genunchie-ngenunchea,

Trei zile-n poartă şedea.

Împăratul se uita,

Din ciubuc tutun trăgea,

Şi pe Tudor când vedea,

Ciubucgiu-şi trimetea,

La serai că mi-l chiema

Şi din gură-l întreba

-Pazarghian Tudor,

Heisicol Tudor,

Savalaşi Tudor,

Pe la noi

Ce-ai căutat,

Averea cui

Ţi-ai lăsat?

-Preacinstitule-mpărat,

Mare rău m-a-mpresurat;

La haraciuri

Am fost pus

Şi la biruri

Greu supus,

Tot pe ani

Cinci pungi de bani,

Şi pe lună,

Pungă plină.

N-am dat banii

Cu punga,

Ci-am dat sacii

Cu mâna,

Lăscăi

Cu dimirlia,

Parale

Cu baniţa.

De haraci

Nu m-am plătit

Şi de bir

N-am isprăvit,

Dar de tot am sărăcit,

Ş-am venit

Să jeluiesc

Că n-am hal să mai trăiesc.

-D-alei, Tudor, Tudorel,

Pazarghian Tudor,

Savalaşi Tudor,

Heisicol Tudor,

Nu ştii c-ai mai avut

Saxanale

Cu parale,

Sămăraşi

Cu gălbenaşi,

Cirezi multe

De boi graşi,

Herghelii

De cai

Frumoşi,

Turme

De juncani

Spătoşi,

Nouă mori

Pe subt pământ

Ş-alte nouă

Mori de vânt?

-Împărate,

Le-am avut,

Dar pe toate

Le-am vândut,

Şi haraciul

Mi-am plătit,

Să mă văz cortorosit,

Cu măicuţa odihnit.

Am plătit cât am putut,

Dar de bir n-am mai avut,

Ş-am venit să jeluiesc,

Să mă laşi să sângeclesc,

Că n-am hal să mai trăiesc!

Împăratul, d-auzea,

Nici mai mult că-l ispitea,

Ci din gură-l întreba

-De-ai venit să jeluieşti,

Unde vrei să sângecleşti?

Ori în Ţara Românească,

Ori în a Moldovenească,

Ori aici, în a Turcească?

-Ba aici, în a Turcească,

Că sunt oile

Mai grase,

Albinele

Mai mieroase,

Văcşioarele

Mai lăptoase,

Şi-st aproape

Şi de case.

Împăratul se-nvoia,

Slobozenie

Că-i da,

Şi poruncă

Poruncea

Să strângă

Cât o putea

Din sangeacul care-o vrea,

Tudorel că mi-şi pleca,

Un vătaf cu el lua,

Prin sangeacuri

Că umbla,

Zaharele

Că strângea,

Beilicuri

Că punea,

Mari averi

Că aduna,

Până mi se sătura.

La doi ani şi jumătate,

Frige-l

Dorul,

Gândul

Bate

Să se-ntoarcă

De departe

Pân-acasă

La mă-sa

Şi la draga

Voichiţa.

Două luni sângecluia

Ş-alte două îmi trecea

Până doru-l podidea,

Şi-atunci, măre, ce făcea?

La-mpăratul se-ntorcea

Şi din gură mi-l ruga

-Preacinstitule-mpărat,

Io de-acas’ când am plecat,

Mămuşoara

Mi-am lăsat

Nemâncată,

Nebăută,

De nevoie

Doar ştiută.

Pân-acum am tot răbdat

De măicuţă depărtat,

Acum dor m-a apucat,

Ochi de lacrămi mi-au secat;

Părul mi s-a cărunţit,

Mustăcioara-mi s-a lungit,

Dor de ducă mi-a venit.

Să-mi dai voie să mă duc,

Doar cu suflet s-o apuc,

Şi ce-o vrea măria-ta

Din avere tot mi-o da.

Împăratul l-asculta,

Voie bună că-i dădea

Şi-averea-i dăruia

Saxanale

Cu parale,

Sămăraşi

Cu gălbenaşi,

Cirezi multe

De boi graşi

Şi turme

De juncănaşi.

La-mpăratul se-nchina,

Mâna, poala-i săruta,

Ziua bună că-şi lua,

Ciobănaşii că-şi tocmea

Şi spre casă se-ntorcea.

Merg pe cale

Tot cântând,

Din cavale

Şuierând,

Ciobănaşii

Tot jucând,

Măgăruşii

Tot zbierând,

Juncănaşii

Şir mergând

Şi boi graşii

Rumegând.

Mergu-şi ziua şi noaptea

Până iată-mi ajungea

Cam la drumul jumătate;

Făr-odihnă, nu se poate!

Atunci turmele oprea

Şi din gură le grăia

-D-alei, voi, vătafilor,

D-alei, voi, ciobanilor,

Încet cu cirezile,

Încet cu oiţele;

Nu tăiaţi

Drumurile

Şi nu călcaţi

Florile,

Să le pască mielele.

Io nainte-o să v-apuc,

Io nainte-o să mă duc;

Până voi că mi-eţi sosi,

Io tainul v-oi găti

Şapte buţi oi destupa,

Simbrioara că v-oi da,

Şi pe trei v-oi însura,

În Domnul v-oi cununa,

Ca să fim ca nişte fraţi,

Toţi de lume lăudaţi;

Pâine, sare c-am mâncat

Şi cu toţi am asudat!

Tudorel, de le grăia,

Călişor încălica,

Într-o fugă

Se ducea,

Pân-acasă

Mi-ajungea.

Deştiul chieie că făcea,

Porţile că descuia

Şi la pimniţi năvălea,

Că de mult, de când plecase,

Vin în gură nu băgase.

El în pimniţă intra,

Buţi pe rând tot încerca

Cerca una, cerca două,

Cerca, măre, pân’la nouă.

Tudorel mi se-mbăta,

De gârlici se-mpiedica,

Jos cu faţa mi-şi cădea,

Somn adânc îl cuprindea.

Iată, măre, se-ntâmplase

Mă-sa noaptea că visase

Şi din somn se deşteptase.

Ea din somn se deştepta,

Sete mare c-o ardea,

Limba-n gură-i dogorea

Şi Voichiţii că-i zicea

-Voică, Voică, nora mea,

Mi-te scoală, maică, scoală

Ş-adu mie vin în oală,

C-aşa sete n-am avut

De când maica m-a făcut.

Voica,-ndată

Ce-auzea,

Numa-n iie

Se scula,

Oala-n mână

Că lua,

Lumânarea

C-aprindea,

În gârlici că se ducea

Şi de el se-mpiedica.

Lumânarea

Că stingea,

Ulceluşea

Că spărgea,

Îndărăt mi se-ntorcea

Şi, de frică, ea zicea

-Maică, maică, soacra mea,

Nu ştii c-am să-ţi spui ceva!

Unul pimniţa ne-a spart,

Buţile c-a încercat,

A băut pân’ s-a-mbătat

Şi-n gârlici mi s-a culcat.

Io de el m-am piedicat,

Lumânarea

C-am scăpat,

Ulceluşea

Mi s-a spart!

Soacră-sa, unde-auzea,

Mâna-n cui că mi-şi punea,

Lua biciul de curea

Şi da-n Voica cât putea,

Şi da-n Voica d-o bătea

Şi din gură-o suduia

-Hei, căţea

De nora mea,

De când Tudor mi-a plecat,

Tu ibovnic ţi-ai luat,

Banii de pe vin i-ai dat

Şi cu el te-ai sărutat,

Ba-l aduci până-n gârlici,

Parcă io n-aş fi p-aici!

Voica, biet, se văieta

Şi din gură-i răspundea

-Ba mă jur, maică, pe sare,

Pe pâine, pe lumânare

Şi pe sfintele icoane!

De când Tudor mi-a plecat,

Nimeni nu m-a sărutat,

Ibovnic nu mi-am luat,

De vinul ce s-a vândut

Grijă mare c-am avut,

Şi la tine c-am venit,

Banii-n mână i-ai primit.

Soacră-sa n-o asculta,

Lumânare c-aprindea,

O frânghie că-ndoia

Şi ca ştreangul o făcea;

Pe-ntuneric se ducea

În gârlici că ajungea,

Peste Tudor că dedea,

După gât că i-l punea

Şi trăgea şi iar trăgea,

Şi din gură tot zicea

-Trage bine, nora mea,

De nu ţi-e inimă rea

Şi de nu e vina ta!

Tudor sufletul îşi da,

Iar mă-sa

Şi Voichiţa

Tocma-n pimniţă-l băga,

După buţi îl ascundea.

Vreme multă nu trecea,

Turmele

S-apropia

Şi cirezile

Sosea.

De departe s-auzea

Clopotele

Răsunând,

Căvălaşele

Cântând,

Măgăruşii-n oi zbierând.

Şi la poartă când sosea,

Ciobănaşii mi-l striga

-Ia te scoală, Tudore,

Şi deschide porţile,

Să-i băgăm averile;

Ia destupă

Buţile

Şi ne udă

Buzele,

Că ni-s arse gurile!

Tudorel nu le răspunde,

Că n-are, măre, de unde;

Numai Voica se scula,

Soacrii-si de veste-i da

Şi cu roche se-mbrăca.

Zorile

Se revărsa,

Porţile

Se descuia

Şi averile

Intra

Saxanele

Cu parale,

Sămăraşi

Cu gălbenaşi,

Cirezi multe

De boi graşi

Şi turme de juncănaşi.

Toate-n curte de intra,

Loc de pus nu se găsea,

Aşa multe că erea!

Voica şi cu soacră-sa

Înainte

Le ieşea,

Toate-averile

Primea,

Masă mare

Le-ntindea,

Zece buţi de vin scotea

Şi frumos îi ospăta.

Dar la masă ce vorbea?

Că Tudor,

De dor

Fierbinte,

Se pornise mai-nainte

Să găteasc’ hambarele

Şi toate coşearele,

Să-şi puie averile.

Atunci toţi înmărmurea

Ş-unul p-altul

Se-ntreba,

Când… vătaful

Neculcea

În gârlici se scobora,

După buţi că-mi căuta

Şi pe Tudor mi-l găsea,

Îngheţat şi omorât,

Cu frânghie

Strâns de gât,

Dup-o butie

Târât.

El, afară de-l scotea,

‘N sus cu faţa

Mi-l punea,

Iar Voichiţa

De-l vedea,

Cu mâini părul

Că-şi smulgea,

Lângă dânsul

Leşina.

Mă-sa-ndată c-alerga

Şi, pe Tudor când vedea,

Din teacă

Cuţit trăgea,

În inimă

Şi-l băga,

Peste fii-su mi-şi cădea,

La un loc doi morţi era.

Jale multă s-auzea,

Lacrămi multe se vărsa.

Stau ciobanii

De-l plângea,

Din cavaluri

Mi-l jelea

Zbieretul

Oiţelor,

Ca plânsul

Surorilor,

Urletul

Dulăilor,

Ca oftatul

Fraţilor.

Ei pe Tudor mi-l scălda,

Mai frumos îl premenea

Coşciug unii

Mi-i făcea,

Groapă alţii

Mi-i săpa

Lui Tudor şi maică-sa.

La biserică-i îngropa,

Cruce mare le punea,

Îndărăt că se-ntorcea

Şi la masă

S-aşeza.

Din pomană

Le mânca

După cum e datina.

Foicică ş-o lalea,

Voica, măre,

De vedea

Că rămânea

Singurea,

Soţior că-şi alegea

P-un cioban mai tinerel,

Tinerel

Şi frumuşel,

Semănând cu Tudorel.

Ea de mână

Că-l lua,

La biserică

Mi-l ducea,

La icoane-ngenunchea,

Trei mătanii că făcea,

Voie Domnului cerea

Şi popa mi-i cununa,

După legea creştinească,

De ei să se pomenească.