Mireasa de lut

Astronomul — Mon, 08 Apr 2024 11:29:29 +0000

O femeie săracă, pe care o chema Sin-in nu avea nici un copil și își dorea foarte mult o fată. Măritând fata, ar fi căpătat bani mulți și ar fi trăit fără griji.
Dar Sin-in a născut un fiu și a hotărât să ascundă acest lucru oamenilor. Când băiatul era mic trăia la mama lui; ea îl îmbrăca ca pe o fetiță și toți credeau că Sin-in are o fată. Iar când copilul a crescut, Sin-in l-a trimis într-un sat depărtat la bunica. Astfel nimeni n-a aflat taina ei. Între timp, în satul vecin, un bogătaș a auzit că Sin-in a născut o fată și s-a gândit să o pețească pentru unicul său fiu.
— Nu-i nimic că fata este săracă și mult mai mare decât fiul meu, se gândea bogătașul, în schimb vom avea o lucrătoare pe gratis în casă și apoi la o adică o vom putea alunga.
A primit Sin-in pentru mireasă mulți bani de argint și multe haine, încât nu le mai știa numărul. Au hotărât părinții și ziua cununiei. În ziua hotărâtă, Sin-in l-a adus pe fiul ei acasă, l-a îmbrăcat ca pe o mireasă și i-a spus:
— Astăzi te vor duce în casa mirelui, nu te teme de nimic și fă așa cum îți voi spune.
Apoi i-a spus fiului planul său. Deodată s-au auzit tobele și flautele. A apărut o litieră frumoasă dusă de patru culi. Din tot satul au venit oameni la casa lui Sin-in, să vadă când iese mireasa. S-a adunat o mare mulțime de oameni, consătenii vorbeau veseli și priveau litiera bogată.
Dar iată că din casă a ieșit Sin-in, ducând de mână mireasa îmbrăcată în rochie roșie: părul miresei era legat într-un coc și prins cu ace de aur. Nici unuia dintre vecini nu-i putea trece prin cap că mireasa nu-i fată, ci un tânăr de toată frumusețea.
Fiul lui Sin-in se așeză în litieră și culii porniră prin sat; mai tare se auzeau tobele și mai tare cântau flautele. Culii mergeau foarte repede și în curând satul a rămas departe în urmă.
Era o căldură înăbușitoare, sudoarea curgea șiroaie pe fețele obosite ale bărbaților. Au mai mers o bucată de drum și au hotărât să se odihnească. Au pus jos litiera, iar ei s-au culcat lângă ea și în curând au adormit. Iar fiul lui Sin-in numai atâta aștepta. Cum a auzit sforăiturile culilor, a coborât încet din litieră și s-a ascuns printre tufe. Și-a dezbrăcat hainele de nuntă, și-a desfăcut cocul, s-a îmbrăcat cu hainele lui și a devenit din nou el însuși. Cine ar fi putut gândi că el era chiar „mireasa”!
Cum s-au trezit culii au descoperit că mireasa a dispărut. O căutară prin toate tufele. O strigară până răgușiră, dar mireasa parcă intrase în pământ. S-au speriat și au început să plângă.
Atunci tânărul s-a apropiat și i-a întrebat:
— Ce s-a întâmplat? De ce plângeți?
Culii, desigur, nu l-au recunoscut și au răspuns:
— Duceam în litieră mireasa, eram frânți de oboseală și ne-am așezat să ne odihnim. Când am dormit, mireasa a dispărut și n-o găsim nicăieri. Ce să facem? Fără mireasă nu ne putem întoarce pentru că ne vor băga la închisoare.
Fiului lui Sin-in i s-a făcut milă de ei și le-a spus:
— Voi încerca să vă ajut. Luați cât mai mult lut, faceți o păpușă de mărimea unui om și îmbrăcați-o în rochie roșie. Când veți ajunge la casa mirelui, spuneți că mireasa a obosit pe drum și vrea să se odihnească. Mergeți cu litiera direct în camera miresei și cum veți primi banii plecați.
I-au mulțumit culii și au făcut așa cum le-a spus. Au făcut din lut o păpușă mare, au învelit-o într-o bucată de material roșu, au așezat-o în litieră și au dus-o. Iar în casa mirelui totul era gata pentru primirea miresei. Se adunaseră multe rude și mulți musafiri.
Iată că a apărut litiera împodobită. Au început să bată tobele, să sune flautele, să pocnească pocnitorile, s-au aprins focurile de artificii. Litiera s-a apropiat de poartă și toți musafirii au alergat să vadă mireasa. Dar culii au spus că mireasa a obosit foarte tare și au dus litiera în camera ei. Au pus păpușa de lut în pat și cum au primit banii au plecat în grabă. A venit seara. Musafirii au plecat, iar mama mirelui s-a dus în camera miresei s-o vadă. A deschis ușa și vede mireasa stând în pat.
— Ei, tu! a strigat soacra, tot mai dormi. Scoală-te. Tu n-ai venit la noi pentru odihnă.
Păpușa bineînțeles tăcea. Soacra s-a supărat, a venit în fugă lângă pat, a vrut să lovească mireasa, dar a rămas cu gura căscată – în loc de mireasă, o păpușă.
A înțeles că a fost păcălită, s-a înfuriat, a luat un ciocan și a spart păpușa în bucăți mici.
Dimineața soacra s-a dus la judecător cu plângerea. S-a mirat judecătorul, dar a primit un plocon bun și a promis că o va pedepsi pe Sin-in.
A doua zi, a chemat-o pe Sin-in și i-a spus:
— Cum ai îndrăznit să păcălești o doamnă atât de stimată din familia Van? De ce ai trimis păpușa în locul miresei? Spune tot adevărul!
Sin-in s-a prefăcut tristă și a început să plângă:
— Ea mă bârfește. Tot satul a văzut cum am așezat-o pe fiica mea în litieră, n-am auzit de nici o păpușă. Da-ți-mi fata înapoi! Unde este această păpușă blestemată, în care au transformat-o pe fiica mea?
— Arată-ne această păpușă, stimată doamnă Van. Acum va ieși adevărul la iveală.
Auzind aceasta, mama mirelui a răspuns:
— Eu am spart păpușa, iar bucățile le-am aruncat în lac.
— Atunci n-am ce face – a răspuns judecătorul – va trebui s-o eliberăm pe Sin-in din lipsă de probe.
Mama mirelui a fost nevoită să plece fără să primească nimic, iar Sin-in cu fiul ei au început de atunci să ducă o viață îmbelșugată și plină de bucurii.

repovestită de Olga Stratulat
Povești nemuritoare nr. 21, Editura Ion Creangă, București, 1978

The post Mireasa de lut first appeared on ePovești.

Mireasa de lut - ePovești

Mireasa de lut