<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Bătrânul care îndrăgea cimiliturile - ePovești</title>
	<atom:link href="https://www.epovesti.ro/tag/batranul-care-indragea-cimiliturile/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://www.epovesti.ro</link>
	<description>Descoperă Magia Poveștilor cu Eva – Călătorii în Lumea Imaginației</description>
	<lastBuildDate>Thu, 11 Apr 2024 12:16:49 +0000</lastBuildDate>
	<language>en-US</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.0</generator>

<image>
	<url>https://www.epovesti.ro/wp-content/uploads/2024/05/cropped-epovesti-32x32.jpg</url>
	<title>Bătrânul care îndrăgea cimiliturile - ePovești</title>
	<link>https://www.epovesti.ro</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Bătrânul care îndrăgea cimiliturile</title>
		<link>https://www.epovesti.ro/batranul-care-indragea-cimiliturile/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Astronomul]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 11 Apr 2024 11:22:48 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Povesti]]></category>
		<category><![CDATA[Povesti japoneze]]></category>
		<category><![CDATA[Povești scurte]]></category>
		<category><![CDATA[Bătrânul care îndrăgea cimiliturile]]></category>
		<category><![CDATA[povesti japoneze]]></category>
		<guid isPermaLink="false">https://www.povesti-nemuritoare.ro/?p=19029</guid>

					<description><![CDATA[<p>Trăia odată, într-un sat, un bătrân căruia tare-i mai plăceau vorbele de duh și mai...</p>
<p>The post <a href="https://www.epovesti.ro/batranul-care-indragea-cimiliturile/" data-wpel-link="internal">Bătrânul care îndrăgea cimiliturile</a> first appeared on <a href="https://www.epovesti.ro" data-wpel-link="internal">ePovești</a>.</p>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Trăia odată, într-un sat, un bătrân căruia tare-i mai plăceau vorbele de duh și mai ales cimiliturile (*).<br />
Într-o seară, pe lângă casa lui trecu un călător întârziat. Era flămând rău și de oboseală nu mai simțea picioarele. Văzând căsuța unchiașului se gândi: „Ia să cer eu adăpost pentru noapte poate că m-or primi”.<br />
Bătu, așadar, la ușă:<br />
— Acasă-s gazdele? Deschideți, rogu-vă!<br />
Moșul scoase capul pe ușă:<br />
— Pe cine cauți?<br />
— Sunt un biet călător; m-a apucat noaptea pe drum și sunt tare trudit. Dați-mi adăpost.<br />
— Fie, îți dau adăpost, dar numai dacă te învoiești să-mi spui o ghicitoare.<br />
— Ghicitoare? întrebă omul, mirat.<br />
— Ei, da, o cimilitură. Dar una frumoasă și cât mai greu de ghicit. Dacă nu ești în stare, n-ai ce căuta la mine, râse bătrânul.<br />
Drumețul nu știa nicio ghicitoare. Dar ce era să facă? I se umflaseră picioarele și i se împăienjeneau ochii de foame.<br />
— Bine, moșule, o să-ți spun o ghicitoare, firește că îți spun. Dar mai întâi lasă-mă să-mi trag sufletul oleacă. Nu mai pot de oboseală, spuse omul, așezându-se pe prag și frecându-și picioarele amorțite.<br />
Moșului i se făcu milă de el:<br />
— Fie și așa. Haide, intră.<br />
Călătorul intră, dar nici n-apucă bine să răsufle, că unchiașul începu să-l întrebe:<br />
—Ei, ți-a venit în minte vreo cimilitură?<br />
— Încă nu. Când ești flămând rău, nu-ți mai trece nimic prin cap. Nici ținere de minte nu ai.<br />
— Ei, nevastă, pregătește cina pentru oaspete! strigă bătrânul, întorcându-se spre bucătărie.<br />
Baba aduse o măsuță și puse pe ea castronașele pline.<br />
— Haide, mănâncă, să mai prinzi puteri, îl îmbie moșul.<br />
Înfometat, drumețul se năpusti asupra mâncării și goli într-o clipă castronașele. Dar unchiașul nu-l slăbea defel:<br />
— Ei, acuma ți-ai adus aminte vreo ghicitoare?<br />
​ Văzându-se încolțit, oaspetele plecă privirea, rușinat, și deodată văzu că pe drum, hainele i se hărtăniseră atât de rău, că i se zărea trupul gol prin ele. Oftă plin de obidă:<br />
— Cam descusute…<br />
— Cum ai spus? sări moșneagul. Cam descusute? Aha! Cam des cu sute… Înțeleg! Te vaiți că umbli cam des la bănișori. Aveai de gând să-mi plătești găzduirea? Doar ți-am spus că primesc oaspeți cu plată. Îmi ajunge dacă-mi spui o vorbă de duh. Asta a fost iscusită, nu zic ba, dar, gândește-te la una și mai și.<br />
Cu gândul la necazurile lui, omul luă foarfeca de pe masă și o clănțăni de câteva ori întrebându-se de unde ar putea să taie un petec, să-și cârpească veșmintele. Moșul sări ca ars:<br />
— Cum ai zis? „Țac-țac-țac”? Aha, înțeleg! Îți clănțăne dinții de frig. Nevastă, pune pe foc, să se încălzească musafirul nostru!<br />
— Vă mulțumesc din inimă, spuse călătorul, apropiindu-se de vatră. Afară bate un vânt îngrozitor care m-a pătruns până la oase. De-aia mă întreb: ei, sărmane, dacă nu te primeau oamenii ăștia cumsecade, ce te făceai?<br />
— Am înțeles! răcni moșul. Făceai… „Adică fă ceai!”. Nevastă, adu repede ceaiul! Dacă ești meșter la cimilituri?<br />
„Ia te uită cum s-a brodit!” se minună omul.<br />
Gazdele îi pregătiră culcușul pentru noapte și oaspetele adormi.<br />
A doua zi se sculă înainte de a se lumina de ziuă. Gândindu-se că bătrânul va începe îndată să-l piseze cu ghicitorile lui, se îngrozi și își spuse: „Trebuie să-mi iau tălpășița fără zăbavă!” Ieși pe ușă și o luă la sănătoasa.<br />
Dar din nenorocire, moșul se deștepta și el devreme.<br />
— <a href="https://www.epovesti.ro/hei-crabule-koso-koso/" data-wpel-link="internal">Hei</a>, călătorule, încotro? strigă el în urma celui ce fugea. Stai nițel, stai să-mi mai spui o cimilitură!<br />
Auzind aceasta, drumețul o luă la goană și mai speriat, și poticnindu-se, scăpă din mână cleștele pe care-l cumpărase de la târg. Îl luă repede de jos și o tuli mai departe.<br />
„De ce mi-o fi arătat cleștele acela?” se tot gândea bătrânul. „Ce să însemne asta oare?”<br />
„Ai, stai că am înțeles! Pare-se că a vrut să-mi spună: «Unchiaș nerod, te-ai agățat de mine cu ghicitorile tale întocmai ca un clește și nu mă slăbești deloc»”<br />
Moșul se rușină grozav și de atunci încolo nu le mai ceru niciodată oaspeților să-i spună cimilituri și vorbe de duh.</p>
<p>* Cimilitură &#8211; Ghicitoare. Joc de cuvinte. Enigmă</p><p>The post <a href="https://www.epovesti.ro/batranul-care-indragea-cimiliturile/" data-wpel-link="internal">Bătrânul care îndrăgea cimiliturile</a> first appeared on <a href="https://www.epovesti.ro" data-wpel-link="internal">ePovești</a>.</p>]]></content:encoded>
					
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
