Pintea-n munte să suie,

Mândră curte zugrăvea,

Cu cătane-o d-îngrădea,

Cu frunze-o acoperea.

Numai Pintea ş-o strigat:

– Dintre voi de s-a afla,

De s-a afla careva

Să meargă la Baia Mare

După pită, după sare,

După vin din cel mai tare

Ce beau domnii la gustare.

Nimeni nu s-o mai aflat,

Numai a Pintii fârtat;

Numai el că şi-o strigat:

– Mere-oi, Pinteo, mere-oi eu,

De mi-ai da tu murgul tău,

Murguţul tău cel de vânt,

Cu coama până-n pământ;

De mi-i spune moartea ta,

Moartea ta din ce ţi-a sta?

– Moartea Pintii-i atâta-ră:

Trei grăunţă de secară,

Trei de grâu de primăvară,

La Pintea la subsuoară;

Trei grăunţe de grâu sfânt

Ş-un plumbuţ mândru de-argint,

La Pintea fără de rând.

El în Baia când o-ntrat,

Toţi băieşii l-o-ntrebat:

– Spune-ne moartea Pintii!

– Moartea Pintii nu oi spune

De mi-ai da oricât în lume.

– Spune-ne moartea Pintii,

Pă tine te-om omorî!

– Moartea Pintii-i atâta-ră:

Trei grăunţe de grâu sfânt

Ş-un plumbuţ mândru de-argint,

La Pintea fără de rând.

– Nici acela nu-i viteaz

Care dă sfat la fârtaţi.

Şi eu unul mi l-am dat

Şi capu mi l-am mâncat.

The post Balada lui Pintea first appeared on ePovești.