de Edmondo de Amicis
Fiul meu, azi în fața profesoarei fratelui tau nu te-ai purtat cu respectul cuvenit mamei tale. Sa nu cumva sa ti se mai întample astfel; cuvantul m-a atins la inima. Pe data mi-am adus aminte ca mama ta, acum cațiva ani, a stat, mai multe nopți de-a randul aplecata spre micul tau pat, masurandu-ți rasuflarea, varsand lacrimi amare, gandindu-se cu groaza ca ai putea sa mori. Mi-era teama sa nu-și piarda mințile! Amin-tindu-mi aceasta, mi-a fost necaz pe tine! Tu sa mahnești astfel pe mama ta? Pe mama ta, care ar da un an de fericire, ca sa-ți cruțe o durere de un ceas! Care ar cerși pentru tine! Care s-ar lasa sa fie omorata, ca sa-ți scape viața! Asculta, Enrico, întiparește bine în minte zisele mele!
Închipuiește-ți ca-ți sunt ursite în viața multe zile grele, dar cea mai grea, cea mai amara va fi aceea în care vei pier-de pe mama ta!
Cand vei fi barbat încercat în toate nevoile vieții, o vei chema de mii de ori, cuprins de o dorința nespusa de a auzi macar un singur moment glasul ei, de a o vedea iarași cu brațele deschise, ca sa te arunci în ele, plangand ca un sar-man copil fara ocrotire și fara încurajare. Cum îți vei aduce aminte, nenorocitule, de cea mai mica scuparare ce-i vei fi pricinuit și cu cata remușcare le vei plati pe toate. Sa nu speri o viața senina, daca ai mahnit vreodata pe mama ta. Poți sa te caiești, sa-i ceri iertare, sa te gandești la dansa cu cuvioșie! În zadar! Conștiința nu-ți va da pace, vedenia aceea dulce și duioasa va avea totdeauna pentru tine o expresie de mahnire și de înfruntare, care-ți va chinui sufletul.
Enrico, dragul tatei, ferește-te de un așa chin! Afla, fatul meu, ca iubirea catre mama e cea mai sfanta din iubirile omenești! Vai de acela care o necinstește! Ucigașului, care își respecta mama. tot îi mai ramane ceva cinste în suflet, pe cand cel mai glorios dintre barbați, care o amarește și o batjocorește, este o ființa nemernica! Sa nu-ți mai iasa vreodata din gura un astfel de cuvant, catre aceea careia îi datorezi lumina zilei și cand, din nebagare de seama, ți s-ar mai întampla ceva, nu frica de tatal tau, ci avantul inimii tale sa te arunce la picioarele ei, rugand-o sa-ți ștearga cu un dulce sarutat semnul nerecunoștinței de pe frunte.
Te iubesc mult, fiul meu, ești cea mai dulce speranța a vieții mele; cu toate acestea, aș voi mai bine sa te vad mort, decat nerecunoscator catre mama ta! Fii cuminte și în timp de cateva zile, sa nu-mi aduci mangaierile tale, caci n-aș putea sa ți le întorc cu inima toata!
Tatal tau.