Odată un măgar căra în spinare pe străzile oraşului o faimoasă statuie din lemn care trebuia să fie aşezată într-un templu. În timp ce îşi vedea de drum, mulţimea se închina în faţa statuii. Măgarul crezu că oamenii se închină în faţa lui.
Deveni dintr-o dată deosebit de mândru. Se gândi: ”De ce, eu o persoană atât de importantă, să îl slujesc pe acest om?”. Aşa că refuză să meargă mai departe cu toate insistenţele stăpânului. Ba , mai mult, aştepta ca omul să i se închine. Stăpânul măgarului, văzând că animalul se încăpăţânează să se mai mişte şi înşelegând motivul împotrivirii acestuia, i-a tras câteva bice zdravene pe spate şi a spus:
„Vai, biet animal nătâng! Credeai că plecăciunile sunt pentru tine? Încă nu s-a ajuns pâna acolo ca oamenii să se închine în faţa unui magar.”