Venea călare Moşul pe un Măgar iabraş,
Dar se opri, lăsându-l să pască pe imaş.
Cum se vede slobodă,
Vita, – vodă-n lobodă –
Sare, zburdă fără frică,
Tăvăleşte, calcă, strică,
Prăpădind grozav imaşul.
Între timp, poftim că pică
Din senin şi păgubaşul!
– Să fugim! grăi Unchiaşul.
– Dacă eşti cu frica-n sân,
Fugi doar tu! Eu mai rămân.
Mi-i totuna cin’mă are:
Mi-i duşman orice stăpân.
Ori eşti tu, ori nu ştiu care,
N-o să-mi puneţi trei samare!