Un țigan meșter fierar,
Vecin find c-un plugar,
Și certîndu-se în vînt
Pentru un colț de pămînt,
Face-ndată un topor
Plocon la judecător
Și ducîndu-l la piept strîns,
De acel plugar s-a plîns,
Zicînd : -Cocoane, fă-mi drept,
Dumneata ești înțelept,
Pravila o știi de rost,
Nu ești ca d-alde noi, prost.
Un rumân azi a venit
Și șatra mi-a necinstit.
Ce mi-a zis d-aș înșira,
Mă tem că te-oi înjura,
Mi-a zis : Mă ! tu ești un hoț
De n-ai de potrivă-ți soț.
Ești un țigan răpitor,
Șiret șî înșelător,
N-a rămas un om în sat
Care să nu-l fi pișcat.”
-Mă ! mă ! n-auzi tu, mișel,
Zapciul strigă la el,
Aste cîte mi le spui
Mie le-a zis el, or cui?
-Ba, ba, coconașul meu,
Zicea el cum că sînt eu.
-Cînd dar bîrfești lo, lo, lo”,
Să zici mie acolo”.
-Așa, cocoane, făcea,
Mie acolo zicea.
-Mergi dar, nu te necăji,
Cum știu eu voi îngriji.
Țiganul dac-a ieșit,
Rumânul n-a zăbovit.
Pe loc o văcșoară ia.
Merge la zapciu cu ea,
Jalbă pentru țigan dînd
Și dreptate iar cerînd.
Zapciul, vaca văzînd,
Porunci cît mai curînd
Ca s-aducă pe țigan
Să stea față la divan.
Deci daca s-a-nfățișat.
Ș-amîndoi s-a judecat,
Cel cu vaca ieși drept
Ș-a zis că-n zădar să cert,
Țiganul, dac-a văzut
Că judecat-a pierdut,
Și socotind c-a uitat
De toporul ce l-a dat,
Zise : -Cocoane! apoi,
Fie-ți milă și de noi.
Și ia un topor încai
Dreptatea-n două să tai,
Judecătorul, rîzînd.
Îi dete răspuns zicînd :
-Așa e, țigane, dar
Toporul este murdar,
Că o vacă l-a călcat
Și coada i-a băligat,
De’ nu poci nici într-un fel
Să mai pui mîna pe el.